Ziua Mondială a Mediului este un eveniment anual considerat unul dintre cele mai mari si reprezentative in domeniul acțiunilor ce au ca unic scop protejarea mediului.
Biocombustibilii sunt combustibili pentru transport sub forma lichida sau gazoasa, produsi din biomasa. Biomasa este partea biodegradabila din produse, deseuri si reziduuri din agricultura (inclusiv substante vegetale si animale), sectorul forestier si industria aferenta si parte din deseurile industriale si municipale. Biocombustibilul se produce destul de usor in instalatii specializate dar nu in cantitati mari insa cu timpul este posibil sa inlocuiasca alte surse de energe epuizabile si sa aduce si mediului inconjurator mai putina poluare.
Conform reglementarilor existente numai produsele prezentate mai jos pot fi considerate ca biocombustibili:
”bioetanolul”: etanol produs prin fermentatie din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor;
”biodiesel”: un metil-ester produs prin transesterificare din ulei vegetal sau animal, de calitatea dieselului;
”biogaz”: un combustibil gazos rezultat din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor care poate fi purificat la calitatea gazului (natural) pur,
”biometanol”: metanol produs prin fermentatie din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor;
”biodimetileter”: dimetilester produs din biomasa,
”bio-ETBE (etil-terto-butil-ester)”: ETBE este produs pe baza de bioetanol.
”bio-MTBE (metil-terto-butil-eter)”: un combustibil pe baza de biometanol.
”biocombustibilii sintetici”: hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi sintetice care au fost produse din biomasa;
”biohidrogen”: hidrogen extras din biomasa si/sau din partea biodegradabila a
deseurilor, pentru a fi folosit ca biocombustibil
“ulei vegetal crud”; ulei vegetal produs din culturile oleaginoase, prin presare, extractie sau proceduri comparabile, brut sau rafinat, dar nemodificat chimic, atunci când este compatibil cu motoarele la care este folosit si când este conform cerintelor normelor privind noxele.
Uleiurile vegetale au fost primul combustibil, probat la sfârşitul secolului XIX în motorul cu compresor al lui Rudolf Diesel. De atunci şi până la începutul anilor ’50 ai secolului XX au fost întreprinse numeroase încercari de a înlocui parţial sau integral motorina cu ulei vegetal. În 1990, în Germania a fost elaborată tehnologia de utilizare a uleiului bogat în acid iruc pentru a obţine esterul metilic, care ar putea fi întrebuinţat de motoarele Diesel. În 1991, în Olmule (Austria) a fost dată in exploatare prima fabrică din lume de producere a biocombustibilului ecologic pur. Revista “Eur Observer”, din 2002, informează că de-a lungul ultimilor 10 ani, producerea biocombustibilului în lume a sporit de zece ori. De exemplu, în Republica Cehă au fost construite şi date în exploatare 22 de fabrici care produc biodizelin. Un şir de ţări din Europa au făcut modificări în motoarele cu ardere internă, care permit utilizarea uleiului vegetal bogat în acid iruc în calitate de combustibil ce nu poluează atmosfera. Comisia Uniunii Europene a aprobat directiva “Despre contribuirea la utilizarea biocombustibilului şi a altor genuri de combustibil renovabile în transport”. Se caută surse regenerabile
Agenţia Internaţională pentru Energie estimează că în Europa, resursele de petrol se vor epuiza în 40 de ani, cele de gaze naturale în 60 de ani, iar cele de cărbune în 200 de ani, lucru care s-ar traduce prin faptul că, peste aproximativ 20 de ani, Europa va fi nevoită să importe 70 la sută din necesarul de energie. Ca urmare a acestui fapt, statele uniunii au fost nevoite să găsească surse regenerabile. Uniunea Europeană îşi doreşte ca, până în anul 2020, 20% din consumul de energie al statelor comunitare să fie asigurat din surse regenerabile.
O biorafinărie în Hastings, Nebraska - transformă anual 0,6 Mtone cereale în 250 milioane litri etanol.
Ziua Mondială a Mediului este un eveniment anual considerat unul dintre cele mai mari si reprezentative in domeniul acțiunilor ce au ca unic scop protejarea mediului.
Biocombustibilii sunt combustibili pentru transport sub forma lichida sau gazoasa, produsi din biomasa. Biomasa este partea biodegradabila din produse, deseuri si reziduuri din agricultura (inclusiv substante vegetale si animale), sectorul forestier si industria aferenta si parte din deseurile industriale si municipale. Biocombustibilul se produce destul de usor in instalatii specializate dar nu in cantitati mari insa cu timpul este posibil sa inlocuiasca alte surse de energe epuizabile si sa aduce si mediului inconjurator mai putina poluare.
Conform reglementarilor existente numai produsele prezentate mai jos pot fi considerate ca biocombustibili:
- ”bioetanolul”: etanol produs prin fermentatie din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor;
- ”biodiesel”: un metil-ester produs prin transesterificare din ulei vegetal sau animal, de calitatea dieselului;
- ”biogaz”: un combustibil gazos rezultat din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor care poate fi purificat la calitatea gazului (natural) pur,
- ”biometanol”: metanol produs prin fermentatie din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor;
- ”biodimetileter”: dimetilester produs din biomasa,
- ”bio-ETBE (etil-terto-butil-ester)”: ETBE este produs pe baza de bioetanol.
- ”bio-MTBE (metil-terto-butil-eter)”: un combustibil pe baza de biometanol.
- ”biocombustibilii sintetici”: hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi sintetice care au fost produse din biomasa;
- ”biohidrogen”: hidrogen extras din biomasa si/sau din partea biodegradabila a
deseurilor, pentru a fi folosit ca biocombustibilUleiurile vegetale au fost primul combustibil, probat la sfârşitul secolului XIX în motorul cu compresor al lui Rudolf Diesel. De atunci şi până la începutul anilor ’50 ai secolului XX au fost întreprinse numeroase încercari de a înlocui parţial sau integral motorina cu ulei vegetal. În 1990, în Germania a fost elaborată tehnologia de utilizare a uleiului bogat în acid iruc pentru a obţine esterul metilic, care ar putea fi întrebuinţat de motoarele Diesel. În 1991, în Olmule (Austria) a fost dată in exploatare prima fabrică din lume de producere a biocombustibilului ecologic pur. Revista “Eur Observer”, din 2002, informează că de-a lungul ultimilor 10 ani, producerea biocombustibilului în lume a sporit de zece ori. De exemplu, în Republica Cehă au fost construite şi date în exploatare 22 de fabrici care produc biodizelin. Un şir de ţări din Europa au făcut modificări în motoarele cu ardere internă, care permit utilizarea uleiului vegetal bogat în acid iruc în calitate de combustibil ce nu poluează atmosfera. Comisia Uniunii Europene a aprobat directiva “Despre contribuirea la utilizarea biocombustibilului şi a altor genuri de combustibil renovabile în transport”.
Se caută surse regenerabile
Agenţia Internaţională pentru Energie estimează că în Europa, resursele de petrol se vor epuiza în 40 de ani, cele de gaze naturale în 60 de ani, iar cele de cărbune în 200 de ani, lucru care s-ar traduce prin faptul că, peste aproximativ 20 de ani, Europa va fi nevoită să importe 70 la sută din necesarul de energie. Ca urmare a acestui fapt, statele uniunii au fost nevoite să găsească surse regenerabile. Uniunea Europeană îşi doreşte ca, până în anul 2020, 20% din consumul de energie al statelor comunitare să fie asigurat din surse regenerabile.
O biorafinărie în Hastings, Nebraska - transformă anual 0,6 Mtone cereale în 250 milioane litri etanol.